În economia satului tradiţional, unele lucrări de prelucrare a materiilor prime – ca de pildă măcinarea cerealelor, prelucrarea lemnului sau procesarea ţesăturilor din lână – necesitau un mare efort fizic şi consum de energie.

Valorificând potenţialul energetic al văilor care traversează zona dinspre Munţii Făgăraş spre râul Olt, ţăranii din Ţara Făgăraşului au construit o serie de instalaţii hidraulice (mori, joagăre, dârste, etc.), remarcabile exemple de ingeniozitate şi creativitate tehnică. Expoziţia prezintă şase asemenea instalaţii, printre ultimele de acest gen aflate în funcţiune, identificate într-o cercetare a muzeului din anul 2007: morile de apă din satele Ohaba, Bucium (com. Şinca Veche), Dejani, Berivoi (com. Recea), Copăcel (com. Hârseni) şi joagărul din Copăcel (com. Hârseni).

Morile de apă îmbină soluţiile tehnice de veche tradiţie (roţile de apă din lemn, instalaţiile de măcinare cu pietre) cu altele noi, ca de pildă transmisia mişcării prin roţi metalice şi curele la toate agregatele (pietre, separatoare de boabe, site de făină, elevatoare). Pentru obţinerea unei făini de calitate, aproape toate morile au fost dotate cu pietre de moară produse în carierele franceze de renume european La Ferté sous Jouarre.