Patrimoniul textil semnifică puterea de expresie a ţesăturilor. Acestea reprezintă reflexul unei societăţi, indică mutaţii care au intervenit la nivelul materiilor prime, a tehnicilor, a coloranţilor, relevă modul de a se īmbrăca al omului şi de a trăi, mentalităţi tradiţionale, reminiscenţe dar şi noi curente ale modei. Īn mediul transilvănean s-a dezvoltat secole de-a rāndul, īn cadrul economiei rurale tradiţionale, o puternică industrie casnică textilă, folosind procedee vechi şi instrumentar tehnic simplu. Īn  oraşele transilvanene, existenţa breslelor textile a favorizat diversitatea producţiei meşteşugăreşti, īnregistrāndu-se progrese tehnice īn prelucrarea textilelor. Astfel, la īnceputul sec. XIX iau naştere noi manufacturi, iar randamentul atelierelor creşte prin introducerea maşinii mecanice de tors, a unor noi procedee de vopsit şi mai ales a războiului de ţesut, varianta Jacquard.

Pat īnalt cu ţesături decorative din casa tradiţională, īnc. sec XX.

 

Costume tradiţionale din judeţul Braşov, īnc. sec. XX